Ai grija ce-ti doresti...

              Ei bine cine-mi citeste postarile o sa zica: mai frate dar alte subiecte n-are? Ori a fost prea fericita in copilarie ori a suferit prea mult si-i obsedata! Ma rog chestii freudiene...Da stati putin care a fost opera lui Creanga care a fost citita de 60% dintre romini? ( ma rog cine n-a luat rezumatul de pe net) Bingo! ,,Amintiri din copilarie'' Sic!      Dar sa revenim la oile (postarile) mele; motivul e altul mult mai banal : nu am alte subiecte ! because ,ai grija ce-ti doresti ...s-ar putea indeplini... Sa rezumam: lucram ca o disperata la servici cite 11 ore pe zi fara sa ma pling, ca de am si eu onoarea mea si asteptind ca o fraiera ca ceilalti sa-si dea seama cit muncesc si eventual sa-mi dea un ajutor si in tot acest timp gindind cit de fericite sunt acele femei care lesina asa un pic, si in acest fel atrag atentia ,,celor care nu vad si nu simt nimic''As fi dat orice sa ma pot odihni o zi si ma rugam: fa-ma doamne sa lesin si eu un pic ca n-o fi foc! Si mi-a dat; mi-a daaat....da nu lesin,o fi gindit ca nu face de mine.. Mina dreapta a inceput sa ma doara ingrozitor din umar pina-n podul palmei, degete amortite si pentru ca lipsea cireasa de pe tort s-a si umflat! Si stinga a urmat exemplul ,,consoartei'' dar apoi a avut un pic de bunsimt, a cedat si a recunoscut dreptul de lider a ..dreptei. De la lucru m-am dus la urgente si am capatat bine meritata odihna, 5 zile de concediu medical.Bucurie, extaz, odihna! Mda dar au trecut zilele,dar nu si durerile. Iar doctor, iar medical si asa ca bonus o operatie la umar. De odihnit nu pot sa spun ca nu m-am odihnit, da ce-i mult e mult. Am mai bine de 1 luna de cind stau in casa \spital\ si nu mai pot! Deci spuneti voi de unde subiecte? Deaia zic : ai grija ce-ti doresti ...ca s-ar putea indeplini!

Cenusareasa

      Stiti povestea nu? Ei bine de cind ma stiu am fost o cenusareasa . Am fost baby sitter inca de la frageda virsta de 6 ani si mi-am exersat talentele artistice in fiecare zi chiar daca aveam un singur spectator : fratele meu. Si el ma incuraja: se pornea pe plins ori de cite ori ma opream din cintat! Dar sa nu credeti ca erau gratuitati...no.. De multe ori ma simteam ofensata de tacerea lui absoluta si dadeam drumul la radio! Ei bine in acele momente devenea intransigent si se pornea pe oracait, fortindu-ma sa exersez 9 ore pe zi cit lipsea maica-mea! Si credeti ca toate repetitiile astea m-au ajutat cu ceva? Nooo, talentul meu s-a risipit in cele 4 vinturi, si am ramas in continuare aceeasi cenusareasa. Dar in adincul inimii mele eu cred ca sunt o clona! Si mai sunt si afoana pe deasupra!

faceboock

        La inceput nu m-a atras ideea faceboockului, nu vedeam de ce trebuie sa-mi fac o pagina pentru a vorbi cu amicii. Imi ajungea Yahoo messenger, mai ales ca te poti vedea, auzi. Am intrat odata de curiozitate (auzeam in tv argumente pro si contra) dar n-am avut rabdarea sa ma inregistrez, asa ca am abandonat; pina acum 2 luni de zile cind m-am hotarit sa intru si eu in rind cu lumea. La serviciu auzeam mereu: am lasat mesaj ,am pus foto, am comentat, am jucat, m-am amuzat, am gasit un fost coleg , e.t.c...si toate pe faceboock! Mi-am facut pagina si am cerut amicitie la 2,3 persoane; asa ca sa nu stau cu pagina goala ca un cuc singur in cuibul lui.M-am apucat de treaba si am inceput sa postez diferite lincuri, motto-uri, foto,comentarii la  ,,amici'',care intre timp au inceput sa creasca ca ciupercile dupa ploaie;cind intram pe pagina gaseam 1,2 cereri de amicitie, pe care le acceptam deoarece am mult bunsimt in dotare.Toate bune si frumoase! Am postat de toate: poze haioase cu comentariile de rigoare, triste sau de bunsimt si toate cu scopul de a ,,socializa''! Ei bine toate stradaniile mele au fost nule chiar din start!...Toata lumea scrie si nimeni nu citeste nimic! De fapt toate cererile de amicitie au fost false nimeni nu are nevoie de amicitie; au nevoie de spectatori, care rid la momentul oportun, fac comentarii, aplauze... toate acele cereri erau de fapt invitatii la spectacol! Ei dar  orice spectacol se termina la un moment dat...Asadar cu stima va salut! E timpul sa iau un pic de vacanta; pina  o sa ne revedem va doresc: repetitii placute!..si la o noua stagiune!

Cazematele Petrusse

Am vizitat cazematele,o retea de 23 km de galerii subterane,taiate direct in stinca. Cum intri parca esti transportat in timp,ai senzatia unei apasari in pipt,si o teama nelamurita. Am atins peretii care tipau istorie si m-am simtit cutremurata de un fior! Cazematele au fost construite in anul 1644 de spanioli si au fost fortificate de mai multe ori. Prinsa de acea atmosfera am inaintat de-a lungul unei galerii coborind din ce in ce mai adinc in subteran. La inceput eram mai multi vizitatori de toate nationalitatile,si ne vorbeam cu limbajul universal: surisul. La un moment dat m-am trezit ca eram singura intr-o liniste de mormint. As fi vrut sa mai cobor,sa ajung mai adinc in subteran,dar o frica inexplicabila mi-a dat aripi, intorcindu-ma de urgenta la suprafata. Citeva zile am ramas cu un sentiment de tristete;nu stiu de ce...Am citit in prospect ca aceste cazemate sunt patrimoniu mondial UNESCO. Am sa le vizitez din nou cit de curind!

Negocieri

             Raminind in sfera copilariei am sa povestesc cit de dura pot fi eu in tratative. Aveam sase ani iar fratele meu opt luni, cind parintii mei au decis sa faca revelionul la nasii lor de cununie; pina aici nimic neobisnuit, doar o singura problema...noi. Cum puteau sa se duca cu un sugaci la petrecere? Au inceput asadar nagocierile: nu vrei tu sa ramii acasa cu fratiorul tau? Sigur si voi sa mincati si sa va distrati! Pai iti aranjam masa in mod festiv si asa poti minca ce vrei si cind vrei...Nuuuu! mi-e frica noaptea singura! No problem ! Lasam luminile aprinse in toata casa, plus televizorul...ce zici? Drept sa spun in acel moment ma si vedeam stapina universului cu sceptrul in mina (telecomanda) schimbind canal dupa canal dupa bunul meu plac...(as fi vrut eu sa fie asa, dar pe acele timpuri marete era un singur post-national care emitea 2 ore pe zi, iar de telecomanda nici vorba ,apatinea de domeniul sf-ului ) Eram incintata dar voiam victorie absoluta, pe toata linia, asa ca decisa am dat sentinta: vreau si bani! Auzisem eu ca daca ai bani la sfirsit de an ,vei avea tot anul.Bine iti dam 50 de lei!Imi sticleau ochii in cap de fericire dar ca un jucator expert de poker am cerut 100.Au capitulat fara nici o rezistenta.Vreti sa stiti cum m-am distrat in noaptea aceea? Ametita de aburii victoriei am adormit la juma de ora dupa ce au plecat parintii mei fara sa maninc sau sa vad ceva la televizor. Oricum a fost unul dintre cele mai fericite revelioane!

Trandafiri

Ieri am vazut trandafiri agatatori si asta mi-a declansat o amintire din copilarie: o vad pe bunica cum leaga trandafiri agatatori rosii si garofite de gradina la tortile ulcelelor de lut pe care o sa le dea de pomana de mosi. Toate amintirile noastre sunt stocate intr-o caseta prafuita inchisa cu sapte lacate si care de cele mai multe ori se deschide instantaneu; e deajuns un sunet,un miros,o imagine...si pentru citeva clipe retraiesti un alt timp aparent uitat.Gindindu-ma la anii copilariei mi-a trecut prin fata ochilor o alta amintire. Eram prin clasa a doua si mama m-a trimis sa iau piine. Mi-a dat 1 leu si 55 de bani . Bucuroasa am plecat sa explorez orasul (de fapt vreo 2-3 strazi) ,in cautarea piinii negre. Am cascat gura mai mult decit necesar iar cind m-am decis sa iau piine (mai precis mi-am amintit), tocmai trecea un mort cu alaiul de rigoare. Curioasa am privit cascind gura la mareea de oameni, cind un bliz mi s-a declansat in fata ochilor: pe strada, chiar pe unde trecea mortul erau cazute multe monezi. Instinctiv mi-am controlat buzunarele: goale!banii nicaieri! Disperata am facut un salt mortal direct in strada printre picioarele indureratilor participanti la funeralii si am inceput sa adun banisorii incurajata de asistenza: ,,asa maica ia-i !'' iar eu raspunzind cu indignare: sunt ai mei! Adunam banii si-i numaram in acelasi timp...Fix 1 leu si 55 de bani!   Am gindit: de data asta trebuie sa am mare grija de ei, asa ca le-am schimbat locul incercind sa-i pun strategic in buzunarul de la piept. Dar surpriza ...banii de piine erau acolo! In panica si disperarea mea nici nu-mi amintisem ca am buzunar si acolo! Plina de rusine nu stiam cum sa dispar de la ,,locul faptei''.Am uitat sa va spun ca de fapt eu sunt o timida din cap pina-n picioare.....

M-am blogat

    Mi-am dorit sa am blog ; aveam atitea comentarii de facut,amintiri de impartasit...So watt ? Nimic memorabil nu-mi vine in minte , neuronii mei fac scurtcircuit intre ei.Se vede treaba ca i-am suprasolicitat azi !S-au intrecut in abilitate si maiestrie facind acest blog...Nu-i nimic e si miine o zi ,ca doar nu degeaba se cheama : ,,ieri,azi,miine''