Daca ai putea schimba ceva in trecutul tau,ce ai schimba?

Pe moment am ramas fara glas;mintea mi se deplasa in cercuri,ca atunci cand arunci o piatra in apa si jumatati de cuvinte se ciocneau intre ele. Nu ca viata mea ar fi fost perfecta,dar nu stiam de unde sa incep si ce anume sa decupez. Apoi am stiut! Gandul mi-a venit ca un fulger: casatoriile, 2 la numar, amandoua terminate intr-un divort! La gandul de a fi o nubila domnisoara in cautarea jumatatii mele, m-am iluminat toata ca un pom de craciun; pana si dintii imi sclipeau mai ceva ca la reclamele pentru pasta de dinti! Visam deja la posibila dragoste, la tumultul de sentimente; aveam deja fluturi in stomac iar perceptia culorilor era schimbata, predomint roz ... O lovitura in plex m-a facut sa vad negru: dar copii? As ramane fara frumosii mei copii, s-ar sterge orice urma a existentei lor! NU! Refuz sa fac orice modificare in viata mea trecuta! Abia acum realizez ca a venit momentul sa nu ma mai cramponez de trecut si sa accept viata mea asa cum e: cu bune si rele.Vive la vie!
P.S. dar voi ati schimba ceva?

O veste am adus ...

 Urez tuturor celor care imi trec pragul, involuntar sau nu...Sa va aduca mosul ceea ce va doreste inimioara si sa va bucurati impreuna cu familia! Sa aveti lumina si pace interioara si sa va incarcati bateriile, pentru a rezista cit mai mult in haosul zilelor noastre! Craciun fericit!

Crezi ca te poti lasa de fumat? (prima parte)

Ei bine da! Cel putin in cazul meu, determinatia a jucat un rol principal. M-am lasat de fumat pentru ca am vrut eu, nu pentru ca m-a impins cineva s-o fac; de altfel daca cineva din familie insinua macar acest lucru,eu ma incapatinam si fumam mai mult. Am fumat timp de 15 ani cite un pachet pe zi, chiar si mai mult cind eram in anturaj...O chestie paradoxala e faptul ca eu nu am fumat in liceu. Toti amicii mei fumau, si cu toate indemnurile lor nu am fost tentata sa incerc...pina la 24 de ani cind mai mult din plictiseala am inceput sa fumez cu colega mea de munca! Si incet dar tenace nicotina a pus stapinire pe mine... Eu sunt o persoana timida, linistita, dar absenza tigarilor sau sentinte de felul: te lasi de fumat imediat!, ma faceau agresiva. Intr-o zi sotul meu mi-a luat pachetul de tigari si la calcat in picioare. Am fost atit de furioasa ,si fara sa gindesc macar o secunda i-am dat o palma! Replica a fost pe masura, mi-a intors palma! Plina de furie i-am zis ca mai degraba divortez decit sa ma las de fumat! Stiam cit de periculos e fumatul, dar imi intra pe o ureche si imi iesea pe alta...Toate s-au schimbat intr-o zi; eram in cautarea unui post de munca, pe care l-am si gasit de altfel.Salariul era super, programul de munca ok,doar ca nu puteam sa fumez in timpul orarului de munca. Mi-am zis ca nu era o problema asta, puteam s-o fac in pauza de prinz; asa ca am acceptat si am inceput sa facem inventarul (era o expozitie de mobila cu vinzare). In tot timpul inventarului ,,sefa''a fumat ca un turc tigara de la tigara...Cind am terminat inventarul, i-am cerut politicos actele mele,am declinat oferta si m-am oprit in prima scara de bloc unde am fumat 2 tigari una dupa alta!!!

In atentia barbatilor!!!!

Ca sa aveti o zi relaxanta,va recomand noul model de scaun! A fost realizat tinind cont de anatomia dv...Testati-l cu incredere! Cred ca ar fi un cadou ideal; asadar doamne nu ezitati sa va faceti fericiti jumatatile!

Ai grija ce-ti doresti...

              Ei bine cine-mi citeste postarile o sa zica: mai frate dar alte subiecte n-are? Ori a fost prea fericita in copilarie ori a suferit prea mult si-i obsedata! Ma rog chestii freudiene...Da stati putin care a fost opera lui Creanga care a fost citita de 60% dintre romini? ( ma rog cine n-a luat rezumatul de pe net) Bingo! ,,Amintiri din copilarie'' Sic!      Dar sa revenim la oile (postarile) mele; motivul e altul mult mai banal : nu am alte subiecte ! because ,ai grija ce-ti doresti ...s-ar putea indeplini... Sa rezumam: lucram ca o disperata la servici cite 11 ore pe zi fara sa ma pling, ca de am si eu onoarea mea si asteptind ca o fraiera ca ceilalti sa-si dea seama cit muncesc si eventual sa-mi dea un ajutor si in tot acest timp gindind cit de fericite sunt acele femei care lesina asa un pic, si in acest fel atrag atentia ,,celor care nu vad si nu simt nimic''As fi dat orice sa ma pot odihni o zi si ma rugam: fa-ma doamne sa lesin si eu un pic ca n-o fi foc! Si mi-a dat; mi-a daaat....da nu lesin,o fi gindit ca nu face de mine.. Mina dreapta a inceput sa ma doara ingrozitor din umar pina-n podul palmei, degete amortite si pentru ca lipsea cireasa de pe tort s-a si umflat! Si stinga a urmat exemplul ,,consoartei'' dar apoi a avut un pic de bunsimt, a cedat si a recunoscut dreptul de lider a ..dreptei. De la lucru m-am dus la urgente si am capatat bine meritata odihna, 5 zile de concediu medical.Bucurie, extaz, odihna! Mda dar au trecut zilele,dar nu si durerile. Iar doctor, iar medical si asa ca bonus o operatie la umar. De odihnit nu pot sa spun ca nu m-am odihnit, da ce-i mult e mult. Am mai bine de 1 luna de cind stau in casa \spital\ si nu mai pot! Deci spuneti voi de unde subiecte? Deaia zic : ai grija ce-ti doresti ...ca s-ar putea indeplini!

Cazematele Petrusse

Am vizitat cazematele,o retea de 23 km de galerii subterane,taiate direct in stinca. Cum intri parca esti transportat in timp,ai senzatia unei apasari in pipt,si o teama nelamurita. Am atins peretii care tipau istorie si m-am simtit cutremurata de un fior! Cazematele au fost construite in anul 1644 de spanioli si au fost fortificate de mai multe ori. Prinsa de acea atmosfera am inaintat de-a lungul unei galerii coborind din ce in ce mai adinc in subteran. La inceput eram mai multi vizitatori de toate nationalitatile,si ne vorbeam cu limbajul universal: surisul. La un moment dat m-am trezit ca eram singura intr-o liniste de mormint. As fi vrut sa mai cobor,sa ajung mai adinc in subteran,dar o frica inexplicabila mi-a dat aripi, intorcindu-ma de urgenta la suprafata. Citeva zile am ramas cu un sentiment de tristete;nu stiu de ce...Am citit in prospect ca aceste cazemate sunt patrimoniu mondial UNESCO. Am sa le vizitez din nou cit de curind!