Se afișează postările cu eticheta plimbari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plimbari. Afișați toate postările

luni, 2 august 2010

Festivalul Pinotului


Ieri am fost la Remich auzisem ca e Festivalul Pinot. Ma asteptam sa fie ca la noi muzica, tarabe cu tot ce vrei si nu vrei; da nimic de genu asta. Erau corturi cu mese si banci de lemn unde luxemburghezii se ghiftuiau cu gratarele si gustau nectarul zeilor contra plata. Cum nu era nimic de vazut, scotocit, am facut o plimbare pe faleza riului Mosel unde am facut citeva poze. Si ca sa fie in ton cu evenimentul am fotografiat o fintina arteziana ce-l reprezinta pe Bachus. M-a frapat faptul ca luxemburghezii au simtul ironiei; arteziana era inconjurata de vita de vie... Da pina la urma am dat si de muzica; era un mosulica simpatic cu o masinarie din alte timpuri pe baza de manivela care reproducea o melodie retro. Pe fundal se vede podul cu un picior in Germania si unul in Luxemburg(si alte 3,4 in apa la racoare) Am trecut si prin Shenghen si ma asteptam la  un oras ceva mai impunator tinind cont ca are asa o importanta istorica; dar e un simplu orasel, nimic deosebit. Si aici aceleasi corturi, cu mese si banci din lemn, gratare, vin, si ceva mai ,,special'' am vazut o expozitie de pictura amenajata intr-un hambar.Toate picturile erau in nuanta vinului rosu, si ca o neofita ce sunt n-am inteles ce reprezentau; arta moderna de; atit am inteles ca explicatiile sau titlurile tablourilor erau scrise in germana??? Satui de atita cultura am facut drum intors spre tihna caminului nostru.

vineri, 23 iulie 2010

Cazematele Petrusse

Am vizitat cazematele,o retea de 23 km de galerii subterane,taiate direct in stinca. Cum intri parca esti transportat in timp,ai senzatia unei apasari in pipt,si o teama nelamurita. Am atins peretii care tipau istorie si m-am simtit cutremurata de un fior! Cazematele au fost construite in anul 1644 de spanioli si au fost fortificate de mai multe ori. Prinsa de acea atmosfera am inaintat de-a lungul unei galerii coborind din ce in ce mai adinc in subteran. La inceput eram mai multi vizitatori de toate nationalitatile,si ne vorbeam cu limbajul universal: surisul. La un moment dat m-am trezit ca eram singura intr-o liniste de mormint. As fi vrut sa mai cobor,sa ajung mai adinc in subteran,dar o frica inexplicabila mi-a dat aripi, intorcindu-ma de urgenta la suprafata. Citeva zile am ramas cu un sentiment de tristete;nu stiu de ce...Am citit in prospect ca aceste cazemate sunt patrimoniu mondial UNESCO. Am sa le vizitez din nou cit de curind!