Negocieri

             Raminind in sfera copilariei am sa povestesc cit de dura pot fi eu in tratative. Aveam sase ani iar fratele meu opt luni, cind parintii mei au decis sa faca revelionul la nasii lor de cununie; pina aici nimic neobisnuit, doar o singura problema...noi. Cum puteau sa se duca cu un sugaci la petrecere? Au inceput asadar nagocierile: nu vrei tu sa ramii acasa cu fratiorul tau? Sigur si voi sa mincati si sa va distrati! Pai iti aranjam masa in mod festiv si asa poti minca ce vrei si cind vrei...Nuuuu! mi-e frica noaptea singura! No problem ! Lasam luminile aprinse in toata casa, plus televizorul...ce zici? Drept sa spun in acel moment ma si vedeam stapina universului cu sceptrul in mina (telecomanda) schimbind canal dupa canal dupa bunul meu plac...(as fi vrut eu sa fie asa, dar pe acele timpuri marete era un singur post-national care emitea 2 ore pe zi, iar de telecomanda nici vorba ,apatinea de domeniul sf-ului ) Eram incintata dar voiam victorie absoluta, pe toata linia, asa ca decisa am dat sentinta: vreau si bani! Auzisem eu ca daca ai bani la sfirsit de an ,vei avea tot anul.Bine iti dam 50 de lei!Imi sticleau ochii in cap de fericire dar ca un jucator expert de poker am cerut 100.Au capitulat fara nici o rezistenta.Vreti sa stiti cum m-am distrat in noaptea aceea? Ametita de aburii victoriei am adormit la juma de ora dupa ce au plecat parintii mei fara sa maninc sau sa vad ceva la televizor. Oricum a fost unul dintre cele mai fericite revelioane!