Prajitura cu crema de lamaie

Uneori ma gindesc la aceasta prajitura; inchid ochii, si timpul se comprima. Deja ii simt gustul, aroma, moliciunea...

Am fost o impulsiva,

si cu anii m-am mai domolit,si reusesc sa ma controlez.De fapt sunt o timida,dar sunt momente cind impulsivitatea e mai puternica,cind mai intii reactionez si pe urma ma gindesc!Impulsivitatea iti poate juca renghiuri urite...Ma sunase maica-mea sa-mi aduca la cunostinta ca soseste in vizita,iar eu,ca o fiica iubitoare trebuia sa o astept in gara!Inca nu aveam masina,asa ca am folosit transportul in comun,care bineinteles era supraincarcat,si a ajuns la gara la 10 minute dupa tren.Am cautat una bucata mama pe tot peronul,de la un capat la altul...si in sens invers...dar nimic:disparuse!Dupa juma de ora in care m-am tot rasucit si contorsionat pe acolo am decis sa ma intorc acasa.Doar la obiecte pirdute nu o cautasem,ca in rest...Va inchipuiti ce nervoasa eram!Vine autobuzul,sotul meu se urca inaintea mea,apoi eu.Un suflet milos mi-a pus amindoua miinile pe fund si m-a ridicat pe treapta!Nervoasa,fara sa stau pe ginduri i-am multumit cu doua palme rasunatoare!Sotul a ramas interzis nestiind ce m-a apucat,iar respctivul,buimacit si multumit  de neasteptata reactie,nu stia cum sa mareasca pasul,punind cit mai multa distanta intre mine si el!Se facuse liniste in autobuz si multe priviri erau intrebatoare sau nedumerite: nu intelegeau nimic din gesturile pline de afectiune si fara de cuvinte...Cind am ajuns acasa am inceput sa-mi revin si mi-am pus intrebarea:daca si el reactiona violent?P.S.maica-mea luase taxiul,vazind ca nu suntem pe covorul rosu sa-i dam onorul!

Scrisoare catre Mos Craciun

Mos Craciun, in fiecare an astept cu nerabdare venirea ta! Magia Craciunului ma umple de fericire si-mi incarca bateriile pentru citeva luni.Chiar daca nu am avut intotdeauna destule resurse , niciodata nu am renuntat la cadourile pentru persoanele care conteaza pentru mine. Au fost ani in care am gasit sub bradut scrisori de felicitare , scrise de miini de copil cu un mic cadou cumparat in ascuns din economiile lor. Chiar daca nu au fost ani fericiti iar Mos Craciun se chema in acele vremuri Mos Gerila, intotdeuna am fost fericita sa fac Craciunul cu copilasii mei si sa ma bucur cot la cot cu ei de toate momentele , incepind cu impodobirea bradului pina la despodobirea lui cind din bradut se taiau crengile raminind doar cele de jos obtinindu-se o sabie cu care se jucau baietii ...Erau bucurii simple dar care iti umpleau sufletul! Draga mosule, multi zic ca tu nu existi ,ca esti o inventie sau un extraterestru travestit  ca sa poti intra nestingherit in casele oamenilor si sa-i spionezi...e.t.c. Mosule eu am crezut intotdeuna in tine si mi-ai intrat in suflet din primul moment!Cine nu crede in tine nu stie nici macar ce pierde! M-am gindit sa-ti scriu aceasta scrisoare  nu ca sa-ti cer ceva, am scris pentru a-ti multumi pentru toate momentele fericite pe care mi le-ai oferit, si pentru a-ti face si tie un cadou; mosule iti trimit toata afectiunea mea  si un simplu MULTUMESC! CRACIUN FERICIT mosule!

Cenusareasa

      Stiti povestea nu? Ei bine de cind ma stiu am fost o cenusareasa . Am fost baby sitter inca de la frageda virsta de 6 ani si mi-am exersat talentele artistice in fiecare zi chiar daca aveam un singur spectator : fratele meu. Si el ma incuraja: se pornea pe plins ori de cite ori ma opream din cintat! Dar sa nu credeti ca erau gratuitati...no.. De multe ori ma simteam ofensata de tacerea lui absoluta si dadeam drumul la radio! Ei bine in acele momente devenea intransigent si se pornea pe oracait, fortindu-ma sa exersez 9 ore pe zi cit lipsea maica-mea! Si credeti ca toate repetitiile astea m-au ajutat cu ceva? Nooo, talentul meu s-a risipit in cele 4 vinturi, si am ramas in continuare aceeasi cenusareasa. Dar in adincul inimii mele eu cred ca sunt o clona! Si mai sunt si afoana pe deasupra!

Negocieri

             Raminind in sfera copilariei am sa povestesc cit de dura pot fi eu in tratative. Aveam sase ani iar fratele meu opt luni, cind parintii mei au decis sa faca revelionul la nasii lor de cununie; pina aici nimic neobisnuit, doar o singura problema...noi. Cum puteau sa se duca cu un sugaci la petrecere? Au inceput asadar nagocierile: nu vrei tu sa ramii acasa cu fratiorul tau? Sigur si voi sa mincati si sa va distrati! Pai iti aranjam masa in mod festiv si asa poti minca ce vrei si cind vrei...Nuuuu! mi-e frica noaptea singura! No problem ! Lasam luminile aprinse in toata casa, plus televizorul...ce zici? Drept sa spun in acel moment ma si vedeam stapina universului cu sceptrul in mina (telecomanda) schimbind canal dupa canal dupa bunul meu plac...(as fi vrut eu sa fie asa, dar pe acele timpuri marete era un singur post-national care emitea 2 ore pe zi, iar de telecomanda nici vorba ,apatinea de domeniul sf-ului ) Eram incintata dar voiam victorie absoluta, pe toata linia, asa ca decisa am dat sentinta: vreau si bani! Auzisem eu ca daca ai bani la sfirsit de an ,vei avea tot anul.Bine iti dam 50 de lei!Imi sticleau ochii in cap de fericire dar ca un jucator expert de poker am cerut 100.Au capitulat fara nici o rezistenta.Vreti sa stiti cum m-am distrat in noaptea aceea? Ametita de aburii victoriei am adormit la juma de ora dupa ce au plecat parintii mei fara sa maninc sau sa vad ceva la televizor. Oricum a fost unul dintre cele mai fericite revelioane!

Trandafiri

Ieri am vazut trandafiri agatatori si asta mi-a declansat o amintire din copilarie: o vad pe bunica cum leaga trandafiri agatatori rosii si garofite de gradina la tortile ulcelelor de lut pe care o sa le dea de pomana de mosi. Toate amintirile noastre sunt stocate intr-o caseta prafuita inchisa cu sapte lacate si care de cele mai multe ori se deschide instantaneu; e deajuns un sunet,un miros,o imagine...si pentru citeva clipe retraiesti un alt timp aparent uitat.Gindindu-ma la anii copilariei mi-a trecut prin fata ochilor o alta amintire. Eram prin clasa a doua si mama m-a trimis sa iau piine. Mi-a dat 1 leu si 55 de bani . Bucuroasa am plecat sa explorez orasul (de fapt vreo 2-3 strazi) ,in cautarea piinii negre. Am cascat gura mai mult decit necesar iar cind m-am decis sa iau piine (mai precis mi-am amintit), tocmai trecea un mort cu alaiul de rigoare. Curioasa am privit cascind gura la mareea de oameni, cind un bliz mi s-a declansat in fata ochilor: pe strada, chiar pe unde trecea mortul erau cazute multe monezi. Instinctiv mi-am controlat buzunarele: goale!banii nicaieri! Disperata am facut un salt mortal direct in strada printre picioarele indureratilor participanti la funeralii si am inceput sa adun banisorii incurajata de asistenza: ,,asa maica ia-i !'' iar eu raspunzind cu indignare: sunt ai mei! Adunam banii si-i numaram in acelasi timp...Fix 1 leu si 55 de bani!   Am gindit: de data asta trebuie sa am mare grija de ei, asa ca le-am schimbat locul incercind sa-i pun strategic in buzunarul de la piept. Dar surpriza ...banii de piine erau acolo! In panica si disperarea mea nici nu-mi amintisem ca am buzunar si acolo! Plina de rusine nu stiam cum sa dispar de la ,,locul faptei''.Am uitat sa va spun ca de fapt eu sunt o timida din cap pina-n picioare.....