luni, 11 iulie 2011

Masline... de la mama lor!


Intr-una din plimbarile mele pe plaiuri mediteraneene \Sicilia, am vazut o livada cu pomi pitici plini de flori albe. Intrebind am aflat ca sunt ulivi-maslini Din acel moment am inceput sa urmaresc evolutia fructelor, de parca eu eram proprieterul livezii... Gindul meu era sa maninc masline direct din copac! Banuiam ca sunt mult mai bune decit saraturile alea de la noi de pe piata.Cind erau destul de mari, cam ca alea grecesti, am decis ca e momentul marii aventuri! Fructele erau inca verzi,dar cum in comert sunt si verzi si negre am decis ca se pot minca si asa. Imi lasa gura apa doar privindu-le! Ma simteam ca Vasco Da Gama :o mare exploratore! Cu mari emotii am luat una, cea mai mare... si cu delicatete am strivit-o intre dinti...Shet! Shet!! Shet!!!! De 100 de ori mai amara ca fierea! Si sa nu credeti ca alea negre sunt diverse! Ehehe, asa am aflat eu ca maslinele sunt amare si se indulcesc in saramura...Ce sa fac daca-s fata de oras si mama n-a avut maslini in fata blocului...Sa-i fie rusine ca mi-a transmis ignoranta!

4 comentarii:

  1. :))) Eu cand spun ca esti simpatica... N-am dreptate? Ba daaa...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi!Venind din partea ta chiar ca e un compliment!

    RăspundețiȘtergere
  3. =)) .... eu dak eram nu cred ca mai mancam vreodata masline.. dupa experienta aia :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Ehehe...mie imi plac prea mult maslinele!Si am invatat sa le preper si sa le condimentez...

    RăspundețiȘtergere