Ninge

                                    

Ninge, cu lacrimi de copil in iarna sufletului meu; Ninge, cu nevoi,necaz,durere formind straturi de neputinta; Ninge, cu fulgi mari serafici ce topesc indiferenta mea apatica; Ninge, cu amintiri de basm din copilaria mea; Ninge, cu speranta ? Ninge,ninge,ninge..

Plugusorul

Plugusor mititel
Cu rotitele de fier,
Nu ca plugul lui Tarâta
Tras de zece pui de mâta.
Doi boi, doua vaci
Scoate baba din colaci,
Daca nu scoti, baba, colacul
Îti rup boii pragul!
Doi te ura,
Doi te fura,
Doi cotrobaiesc prin sura.
Iar unul mai hotoman
Hât gaina de gâtlan
Si o baga sub suman.
Hai,hai!
Aho,aho,
Cu Anul Nou,
Caci gaina n-are ou,
Nici cocosul n-are gusa,
Ia mai da un franc, matusa,
Si mai da si un colac
Ca de nu ma-asez pe prag.
Mos Vasile, Mos Vasile,
Ce mai faci cu-atâta pâine?
Da-mi si mie-un colacel,
Fie chiar si mititel;
Da-mi si-un paharel de vin,
Pân-la anul nu mai vin.
La anul si la multi ani!
Doi boi, doua vaci,
Scoate, baba, doi colaci
Si mosneagu' doi pitaci,
Ca de nu ne dai colacul
O sa rupa boii pragul,
La anul si la multi ani!

REGRESAM

Regresăm
Nu-i nimic, e-n regulă,
mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei, nu uitaţi.
Ruşii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresăm,
că se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, aşa suntem noi, ai dracului,
daţi în Paşte, asta e, daţi în Paşte,
nu-i nimic, e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveţi răbdare, nu bateţi din picioare,
nu vă pripiţi
noi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani! Atât!
Aveţi răbdare, nu chemaţi salvarea,
nu exageraţi, nu cricniţi,
regresaţi cu noi!
Înapoi, marş!                                                                                                                ADRIAN PAUNESCU

Scrisoare catre Mos Craciun

Mos Craciun, in fiecare an astept cu nerabdare venirea ta! Magia Craciunului ma umple de fericire si-mi incarca bateriile pentru citeva luni.Chiar daca nu am avut intotdeauna destule resurse , niciodata nu am renuntat la cadourile pentru persoanele care conteaza pentru mine. Au fost ani in care am gasit sub bradut scrisori de felicitare , scrise de miini de copil cu un mic cadou cumparat in ascuns din economiile lor. Chiar daca nu au fost ani fericiti iar Mos Craciun se chema in acele vremuri Mos Gerila, intotdeuna am fost fericita sa fac Craciunul cu copilasii mei si sa ma bucur cot la cot cu ei de toate momentele , incepind cu impodobirea bradului pina la despodobirea lui cind din bradut se taiau crengile raminind doar cele de jos obtinindu-se o sabie cu care se jucau baietii ...Erau bucurii simple dar care iti umpleau sufletul! Draga mosule, multi zic ca tu nu existi ,ca esti o inventie sau un extraterestru travestit  ca sa poti intra nestingherit in casele oamenilor si sa-i spionezi...e.t.c. Mosule eu am crezut intotdeuna in tine si mi-ai intrat in suflet din primul moment!Cine nu crede in tine nu stie nici macar ce pierde! M-am gindit sa-ti scriu aceasta scrisoare  nu ca sa-ti cer ceva, am scris pentru a-ti multumi pentru toate momentele fericite pe care mi le-ai oferit, si pentru a-ti face si tie un cadou; mosule iti trimit toata afectiunea mea  si un simplu MULTUMESC! CRACIUN FERICIT mosule!

ESSERE SICILIANU AL DI LA 'E AL DI QUA DELLO STRETTO

Incompetenta strigatoare la cer!!!

Am citit tot felul de articole in care erau relatate fapte de incompetenta in domeniul medical si de fiecare data m-am minunat cum e posibil sa faci erori asa grave,ca doar nu esti intr-o fabrica unde se poate repara sau produce din nou respectivul produs...De acord toti avem cite o zi prosta sau nu avem chef de nimic, dar asta nu ar trebui sa atinga in nici un fel competenta la locul de munca! Am fost la dentist ; sa-mi scot o masea cariata si care imi tot creeaza probleme\am incercat s-o plombez da tot face infectie o data pe luna\,asa ca decisa i-am cerut dentistului extractia. Mi-a facut anestezia care mia provocat durere,dindu-mi de inteles ca inca aveam infectie cu toate ca luasem antibiotic. Am incercat sa-i explic doctorului, dar mi-a zis sa stau linistita ca nu-i nici o problema; si mi-a scos maseaua.  Nu m-a durut deloc si eram asa de fericita ca in sfirsit am scapat de ea fara dureri! In autobuz spre casa in mod involuntar am atins cu limba locul unde ar fi trebuit sa fie extractia: maseaua era la locul ei! Un val de panica m-a cuprins si de urgenta am scos oglinjoara din poseta. Am privit consternata cum maseaua cariata se reflecta impertinenta in oglinda! Acum ma sfida cu craterul ei vezuvian, constienta de importanta dobindita! MACELARUL mi-a extras o alta masea care era deja plombata si nu-mi creea nici o problema!!! Inainte aveam frica sa merg la dentist dar acum sunt panicata! Am avut tot felul de experiente neplecute la dentist dar asta le-a intrecut pe toate!

INGERI? SFINTI?

Sunt atit de intortocheate caile vietii...De fiecare data cind ni se intimpla ceva rau ne gindim ca am avut ghinion! Dar de fapt v-ati pus intrebarea ca se putea si mai rau? si ca totusi cineva v-a protejat? In ultimele luni mi s-au intimplat tot felul de lucruri, si de fiecare data am gindit ca am avut ghinion; ca relele se tin numai de capul meu... Acest lant de ghinioane s-a incununat cu un accident de circulatie, in care masina s-a facut praf! Noi am ramas vii prin miracol! La inceput am zis ca am avut un ghinion teribil de parca am fi blestemati, dar dupa ce am iesit din soc si gindind la tot ceea ce ni s-a intimplat in ultimul timp, am ajuns la concluzia ca suntem extrem de norocosi si ca de fiecare data cineva acolo sus a avut grija de noi, impiedicind ca lucrurile sa ia o intorsatura dramatica. Eu sunt crestina iar jumatatea mea e catolic, dar amindoi credem ca e un singur Dzeu. In catolicism ziua de 1 noiembrie e ziua tuturor sfintilor, iar noi am avut accidentul in 1 noiembrie...Cineva acolo sus a avut grija de noi , si nu cred ca a fost unul singur! Au fost toti sfintii!!!

Clarviziune

                                      PAUL BOUCUTIU,,Atunci când crezi că nimic nu mai poate fi schimbat şi drumul ales e cel care te conduce, atunci simţi că ceva se modifică…simţi ceva că tremură în interiorul tău şi realizezi că drumul e cel care merge pe sensul opus şi că tot ce ai de făcut e să te întorci cu spatele la fals şi să îmbrăţişezi realitatea!''...Atunci fa-o nu mai astepta!

Transportul in comun

E o placere sa folosesti transportul in comun in statul Luxembourg, mai ales ca iti ofera multe facilitati.Trenurile sunt rapide,curate si destul de dese cu o frecventa de cel mult o ora distanta unul de altul (in aceeasi directie). In fiecare gara pe linga ,,traditionalele'' scari sunt si lifturi sau scari rulante pe care le folosesti dupa bunul plac.De asemeni  luxemburghezii editeaza 2 ziare gratuite:24 de ore si L'essential pe care le gasesti la tot pasul. Autobuzele circula cu o cadenta de 20 de minute intre unul si celalalt,catre toate orasele statului. Atit trenurile cit si autobuzele sunt moderne; dar placerea cea mai mare o gasesti de fapt in pret.Un bilet pentru o persoana e de 4 euro\toata ziua (long duree). Cu acest bilet poti circula 24 de ore pe toate trenurile si autobuzele statului Luxembourg si chiar pina in orasele de granita ale statului vecin de cite ori vrei sau ai nevoie, schimbind destinatie dupa destinatie. Daca iti cumperi bilet simplu (court duree),e 1,50 pentru autobuz si 3 euro pentru tren si e valabil doar 2 ore. Deci placere pura daca ai timp si vrei sa vizitezi diferite locatii. Eii, dar alta e socoteala in Belgia. Am vrut sa vizitez o localitate in Belgia,si am luat trenul din Athus catre Libramount; cum in gara nu e casa de bilete ne-am urcat in tren si am luat bilete de la controlor. Ne-am gindit ca o sa fie mai scumpe decit in Luxembourg, dar nu enorme! Am avut un soc cind nea zis pretul: 35 euro! si era dus-intors! A fost prima oara cind am circulat cu trenul in Belgia dar va asigur ca si ultima! Si nici nu se pot compara din punctul de vedere al conditiilor oferite!

Specii pe cale de disparitie

       Sunt multe specii pe cale de disparitie si fiecare are rolul sau in lantul trofic; unele sunt dragute si-ti inspira simpatie iar altele iti sunt indiferente.Dar oricare ar fi reactia ta, pina la urma prea putin iti pasa pentru ca e ceva  care nu te atinge pe plan personal. Alta ar fi povestea daca ar fi pe cale de disparitie tintarii sau mustele...as fi superincintata si as plinge cu lacrimi de crocodil disparitia lor! Ieri in aeroport am vrut sa mincam ceva, dar mi-a trecut imediat foamea cind am vazut o musca care zburda vesela facind viraje printre sandwisuri!Am atentionat ospatarita, care a facut un gest de lehamite incercind sa o alunge, dar musca insistenta si probabil simtindu-se stapina in teritoriu si-a continuat acrobatia facind lopinguri!Fortata de imprejurari am dat note: 2 pentru ospatarita si 10 pentru musca care sa dovedit maestra in arta supravietuirii!

Festivalul Pinotului

Ieri am fost la Remich auzisem ca e Festivalul Pinot. Ma asteptam sa fie ca la noi muzica, tarabe cu tot ce vrei si nu vrei; da nimic de genu asta. Erau corturi cu mese si banci de lemn unde luxemburghezii se ghiftuiau cu gratarele si gustau nectarul zeilor contra plata. Cum nu era nimic de vazut, scotocit, am facut o plimbare pe faleza riului Mosel unde am facut citeva poze. Si ca sa fie in ton cu evenimentul am fotografiat o fintina arteziana ce-l reprezinta pe Bachus. M-a frapat faptul ca luxemburghezii au simtul ironiei; arteziana era inconjurata de vita de vie... Da pina la urma am dat si de muzica; era un mosulica simpatic cu o masinarie din alte timpuri pe baza de manivela care reproducea o melodie retro. Pe fundal se vede podul cu un picior in Germania si unul in Luxemburg(si alte 3,4 in apa la racoare) Am trecut si prin Shenghen si ma asteptam la  un oras ceva mai impunator tinind cont ca are asa o importanta istorica; dar e un simplu orasel, nimic deosebit. Si aici aceleasi corturi, cu mese si banci din lemn, gratare, vin, si ceva mai ,,special'' am vazut o expozitie de pictura amenajata intr-un hambar.Toate picturile erau in nuanta vinului rosu, si ca o neofita ce sunt n-am inteles ce reprezentau; arta moderna de; atit am inteles ca explicatiile sau titlurile tablourilor erau scrise in germana??? Satui de atita cultura am facut drum intors spre tihna caminului nostru.

Ai grija ce-ti doresti...

              Ei bine cine-mi citeste postarile o sa zica: mai frate dar alte subiecte n-are? Ori a fost prea fericita in copilarie ori a suferit prea mult si-i obsedata! Ma rog chestii freudiene...Da stati putin care a fost opera lui Creanga care a fost citita de 60% dintre romini? ( ma rog cine n-a luat rezumatul de pe net) Bingo! ,,Amintiri din copilarie'' Sic!      Dar sa revenim la oile (postarile) mele; motivul e altul mult mai banal : nu am alte subiecte ! because ,ai grija ce-ti doresti ...s-ar putea indeplini... Sa rezumam: lucram ca o disperata la servici cite 11 ore pe zi fara sa ma pling, ca de am si eu onoarea mea si asteptind ca o fraiera ca ceilalti sa-si dea seama cit muncesc si eventual sa-mi dea un ajutor si in tot acest timp gindind cit de fericite sunt acele femei care lesina asa un pic, si in acest fel atrag atentia ,,celor care nu vad si nu simt nimic''As fi dat orice sa ma pot odihni o zi si ma rugam: fa-ma doamne sa lesin si eu un pic ca n-o fi foc! Si mi-a dat; mi-a daaat....da nu lesin,o fi gindit ca nu face de mine.. Mina dreapta a inceput sa ma doara ingrozitor din umar pina-n podul palmei, degete amortite si pentru ca lipsea cireasa de pe tort s-a si umflat! Si stinga a urmat exemplul ,,consoartei'' dar apoi a avut un pic de bunsimt, a cedat si a recunoscut dreptul de lider a ..dreptei. De la lucru m-am dus la urgente si am capatat bine meritata odihna, 5 zile de concediu medical.Bucurie, extaz, odihna! Mda dar au trecut zilele,dar nu si durerile. Iar doctor, iar medical si asa ca bonus o operatie la umar. De odihnit nu pot sa spun ca nu m-am odihnit, da ce-i mult e mult. Am mai bine de 1 luna de cind stau in casa \spital\ si nu mai pot! Deci spuneti voi de unde subiecte? Deaia zic : ai grija ce-ti doresti ...ca s-ar putea indeplini!

Cenusareasa

      Stiti povestea nu? Ei bine de cind ma stiu am fost o cenusareasa . Am fost baby sitter inca de la frageda virsta de 6 ani si mi-am exersat talentele artistice in fiecare zi chiar daca aveam un singur spectator : fratele meu. Si el ma incuraja: se pornea pe plins ori de cite ori ma opream din cintat! Dar sa nu credeti ca erau gratuitati...no.. De multe ori ma simteam ofensata de tacerea lui absoluta si dadeam drumul la radio! Ei bine in acele momente devenea intransigent si se pornea pe oracait, fortindu-ma sa exersez 9 ore pe zi cit lipsea maica-mea! Si credeti ca toate repetitiile astea m-au ajutat cu ceva? Nooo, talentul meu s-a risipit in cele 4 vinturi, si am ramas in continuare aceeasi cenusareasa. Dar in adincul inimii mele eu cred ca sunt o clona! Si mai sunt si afoana pe deasupra!

faceboock

        La inceput nu m-a atras ideea faceboockului, nu vedeam de ce trebuie sa-mi fac o pagina pentru a vorbi cu amicii. Imi ajungea Yahoo messenger, mai ales ca te poti vedea, auzi. Am intrat odata de curiozitate (auzeam in tv argumente pro si contra) dar n-am avut rabdarea sa ma inregistrez, asa ca am abandonat; pina acum 2 luni de zile cind m-am hotarit sa intru si eu in rind cu lumea. La serviciu auzeam mereu: am lasat mesaj ,am pus foto, am comentat, am jucat, m-am amuzat, am gasit un fost coleg , e.t.c...si toate pe faceboock! Mi-am facut pagina si am cerut amicitie la 2,3 persoane; asa ca sa nu stau cu pagina goala ca un cuc singur in cuibul lui.M-am apucat de treaba si am inceput sa postez diferite lincuri, motto-uri, foto,comentarii la  ,,amici'',care intre timp au inceput sa creasca ca ciupercile dupa ploaie;cind intram pe pagina gaseam 1,2 cereri de amicitie, pe care le acceptam deoarece am mult bunsimt in dotare.Toate bune si frumoase! Am postat de toate: poze haioase cu comentariile de rigoare, triste sau de bunsimt si toate cu scopul de a ,,socializa''! Ei bine toate stradaniile mele au fost nule chiar din start!...Toata lumea scrie si nimeni nu citeste nimic! De fapt toate cererile de amicitie au fost false nimeni nu are nevoie de amicitie; au nevoie de spectatori, care rid la momentul oportun, fac comentarii, aplauze... toate acele cereri erau de fapt invitatii la spectacol! Ei dar  orice spectacol se termina la un moment dat...Asadar cu stima va salut! E timpul sa iau un pic de vacanta; pina  o sa ne revedem va doresc: repetitii placute!..si la o noua stagiune!

Cazematele Petrusse

Am vizitat cazematele,o retea de 23 km de galerii subterane,taiate direct in stinca. Cum intri parca esti transportat in timp,ai senzatia unei apasari in pipt,si o teama nelamurita. Am atins peretii care tipau istorie si m-am simtit cutremurata de un fior! Cazematele au fost construite in anul 1644 de spanioli si au fost fortificate de mai multe ori. Prinsa de acea atmosfera am inaintat de-a lungul unei galerii coborind din ce in ce mai adinc in subteran. La inceput eram mai multi vizitatori de toate nationalitatile,si ne vorbeam cu limbajul universal: surisul. La un moment dat m-am trezit ca eram singura intr-o liniste de mormint. As fi vrut sa mai cobor,sa ajung mai adinc in subteran,dar o frica inexplicabila mi-a dat aripi, intorcindu-ma de urgenta la suprafata. Citeva zile am ramas cu un sentiment de tristete;nu stiu de ce...Am citit in prospect ca aceste cazemate sunt patrimoniu mondial UNESCO. Am sa le vizitez din nou cit de curind!

Negocieri

             Raminind in sfera copilariei am sa povestesc cit de dura pot fi eu in tratative. Aveam sase ani iar fratele meu opt luni, cind parintii mei au decis sa faca revelionul la nasii lor de cununie; pina aici nimic neobisnuit, doar o singura problema...noi. Cum puteau sa se duca cu un sugaci la petrecere? Au inceput asadar nagocierile: nu vrei tu sa ramii acasa cu fratiorul tau? Sigur si voi sa mincati si sa va distrati! Pai iti aranjam masa in mod festiv si asa poti minca ce vrei si cind vrei...Nuuuu! mi-e frica noaptea singura! No problem ! Lasam luminile aprinse in toata casa, plus televizorul...ce zici? Drept sa spun in acel moment ma si vedeam stapina universului cu sceptrul in mina (telecomanda) schimbind canal dupa canal dupa bunul meu plac...(as fi vrut eu sa fie asa, dar pe acele timpuri marete era un singur post-national care emitea 2 ore pe zi, iar de telecomanda nici vorba ,apatinea de domeniul sf-ului ) Eram incintata dar voiam victorie absoluta, pe toata linia, asa ca decisa am dat sentinta: vreau si bani! Auzisem eu ca daca ai bani la sfirsit de an ,vei avea tot anul.Bine iti dam 50 de lei!Imi sticleau ochii in cap de fericire dar ca un jucator expert de poker am cerut 100.Au capitulat fara nici o rezistenta.Vreti sa stiti cum m-am distrat in noaptea aceea? Ametita de aburii victoriei am adormit la juma de ora dupa ce au plecat parintii mei fara sa maninc sau sa vad ceva la televizor. Oricum a fost unul dintre cele mai fericite revelioane!

Trandafiri

Ieri am vazut trandafiri agatatori si asta mi-a declansat o amintire din copilarie: o vad pe bunica cum leaga trandafiri agatatori rosii si garofite de gradina la tortile ulcelelor de lut pe care o sa le dea de pomana de mosi. Toate amintirile noastre sunt stocate intr-o caseta prafuita inchisa cu sapte lacate si care de cele mai multe ori se deschide instantaneu; e deajuns un sunet,un miros,o imagine...si pentru citeva clipe retraiesti un alt timp aparent uitat.Gindindu-ma la anii copilariei mi-a trecut prin fata ochilor o alta amintire. Eram prin clasa a doua si mama m-a trimis sa iau piine. Mi-a dat 1 leu si 55 de bani . Bucuroasa am plecat sa explorez orasul (de fapt vreo 2-3 strazi) ,in cautarea piinii negre. Am cascat gura mai mult decit necesar iar cind m-am decis sa iau piine (mai precis mi-am amintit), tocmai trecea un mort cu alaiul de rigoare. Curioasa am privit cascind gura la mareea de oameni, cind un bliz mi s-a declansat in fata ochilor: pe strada, chiar pe unde trecea mortul erau cazute multe monezi. Instinctiv mi-am controlat buzunarele: goale!banii nicaieri! Disperata am facut un salt mortal direct in strada printre picioarele indureratilor participanti la funeralii si am inceput sa adun banisorii incurajata de asistenza: ,,asa maica ia-i !'' iar eu raspunzind cu indignare: sunt ai mei! Adunam banii si-i numaram in acelasi timp...Fix 1 leu si 55 de bani!   Am gindit: de data asta trebuie sa am mare grija de ei, asa ca le-am schimbat locul incercind sa-i pun strategic in buzunarul de la piept. Dar surpriza ...banii de piine erau acolo! In panica si disperarea mea nici nu-mi amintisem ca am buzunar si acolo! Plina de rusine nu stiam cum sa dispar de la ,,locul faptei''.Am uitat sa va spun ca de fapt eu sunt o timida din cap pina-n picioare.....

M-am blogat

    Mi-am dorit sa am blog ; aveam atitea comentarii de facut,amintiri de impartasit...So watt ? Nimic memorabil nu-mi vine in minte , neuronii mei fac scurtcircuit intre ei.Se vede treaba ca i-am suprasolicitat azi !S-au intrecut in abilitate si maiestrie facind acest blog...Nu-i nimic e si miine o zi ,ca doar nu degeaba se cheama : ,,ieri,azi,miine''