marți, 19 iunie 2012

Many Spoken Words

Fantana (arteziana) de cerneala neagra esta un omagiu adus literaturii. Cuvintele scrise se dizolva si se regasesc in stadiul original sub forma cernelii incluzand procesul scrierii: drumul unui gand sau a unei idei pe calea cuvintelor si apoi al scrierii. 
(Mudam Luxembourg)

duminică, 17 iunie 2012

George Topârceanu

Plouă

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...
 In orasul meu de rezidenta ploaia e un fapt cotidian, ploua sapte zile din sapte, difera doar modul in care ploua; dar invariabil e vantul. Nu exista ploaie fara vant, iar umbrela nu-ti e de nici un folos mai mult te incurca. Cand crezi ca ai reusit sa o tii contra vantului, el isi schimba directia iar rezultatul e acelasi: ai in mana o umbrela intoarsa pe dos, pe care nici nu stii cum sa o redresezi cat mai repede ca sa pui capat dusului rece! Si umbrela contorsionista repeta performanta la fiecare 3 minute. Soarele joaca ascunselea cu noi, si cum stie jocul de sute de ani a devenit asa expert incat e foarte greu de gasit; iese doar cand s-a plictisit!
Vive la Belgique!
P.S. am o consolare: orasul e plin de flori si verdeata.


vineri, 15 iunie 2012

Daca ai putea schimba ceva in trecutul tau,ce ai schimba?

Pe moment am ramas fara glas;mintea mi se deplasa in cercuri,ca atunci cand arunci o piatra in apa si jumatati de cuvinte se ciocneau intre ele. Nu ca viata mea ar fi fost perfecta,dar nu stiam de unde sa incep si ce anume sa decupez. Apoi am stiut! Gandul mi-a venit ca un fulger: casatoriile, 2 la numar, amandoua terminate intr-un divort! La gandul de a fi o nubila domnisoara in cautarea jumatatii mele, m-am iluminat toata ca un pom de craciun; pana si dintii imi sclipeau mai ceva ca la reclamele pentru pasta de dinti! Visam deja la posibila dragoste, la tumultul de sentimente; aveam deja fluturi in stomac iar perceptia culorilor era schimbata, predomint roz ... O lovitura in plex m-a facut sa vad negru: dar copii? As ramane fara frumosii mei copii, s-ar sterge orice urma a existentei lor! NU! Refuz sa fac orice modificare in viata mea trecuta! Abia acum realizez ca a venit momentul sa nu ma mai cramponez de trecut si sa accept viata mea asa cum e: cu bune si rele.Vive la vie!
P.S. dar voi ati schimba ceva?