ieri,azi,miine

George Topârceanu

---

Plouă

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...

 

 In orasul meu de rezidenta ploaia e un fapt cotidian, ploua sapte zile din sapte, difera doar modul in care ploua; dar invariabil e vantul. Nu exista ploaie fara vant, iar umbrela nu-ti e de nici un folos mai mult te incurca. Cand crezi ca ai reusit sa o tii contra vantului, el isi schimba directia iar rezultatul e acelasi: ai in mana o umbrela intoarsa pe dos, pe care nici nu stii cum sa o redresezi cat mai repede ca sa pui capat dusului rece! Si umbrela contorsionista repeta performanta la fiecare 3 minute. Soarele joaca ascunselea cu noi, si cum stie jocul de sute de ani a devenit asa expert incat e foarte greu de gasit; iese doar cand s-a plictisit!

Vive la Belgique!

P.S. am o consolare: orasul e plin de flori si verdeata.